Trecerea dintre ani este de multe ori percepută ca pe o punte dintre trecut și viitor, în care avem șansa de a lăsa în urmă lucrurile rele din anul ce tocmai s-a încheiat și să o luăm de la capăt. Cu mai multă speranță că acesta va fi anul în care vom slăbi, vom face mai multă mișcare, vom găsi job-ul mult visat, vom citi mai mult sau poate vom ieși mai des în oraș. Indiferent de obiective, lista este mereu lungă și optimistă la început de drum.

Specialiștii atrag atenția că, înainte de toate, a fi recunoscător pentru ce este în viața noastră este o atitudine sănătoasă, prin care ne putem îmbunătăți starea de bine. Putem face și bilanțul lucrurilor de care nu suntem mulțumiți dar mare grijă să nu rămânem în starea de nemulțumire. A vedea doar partea mai puțin plăcută din viața noastră este incorect, în condițiile în care minimizăm aspectele frumoase pe care le trăim, uitând că lucrurile bune sunt tot produsul acțiunilor noastre.

Despre puterea obiectivelor sănătoase, despre eșecuri și călătorii personale dar și despre cunoaștere am povestit cu psihologul Valentina Băjan.

În 2021 continuăm interviurile ZEN, motivaționale, menite să te ajute să te dezvolți și să te bucuri nu doar de ce vei obține în Noul An, dar și de ce ai în prezent.

Împreună hrănim sănătos și Zen-ul.

HelloBio: La final de an sau la început de an ne promitem deseori lucruri mai bune. Este un comportament ce aparține doar persoanelor care sunt nemulțumite de anul ce tocmai a trecut sau poate fi atribuit tuturor, indiferent de cum a fost evoluția noastră?

Valentina Băjan: Obiectivele sunt scopuri pe care ni le stabilim și care lucrează la partea noastră de motivație. În funcție de cum ne conturăm obiectivul, el ne dă un sens. Poate fi legat de orice: relațional, profesional, financiar. Aceste obiective vin, până la urmă, să ne împlinească anumite nevoi pe care le avem. Cumva, este o mică strategie prin care noi încercăm să ne luăm un angajament față de noi. Și se regăsește la persoanele care la final de an trag linie și nu sunt mulțumite de viața lor. Dar nu este o regulă. Poate fi și situația în care am avut un an greu, cu tot felul de provocări și care nu ne-a împlinit așteptările. Mai sunt și persoane care se declară mulțumite la bilanțul anului dar care își stabilesc mereu obiective. Un nou început, un nou scop.  

HelloBio: “Să mânânc mai sănătos” și “Să fac mai multă mișcare”. Două obiective pe care mulți ni le stabilim la început de an și de la care unii dintre noi ne abatem constant. Există un truc prin care să câștigăm mai des această bătălie?

Valentina Băjan: Acele persoane care nu reușesc cred că ar trebui să fie curioase în ceea ce îi privește, să se descopere, în primul rând. Pentru că fiecare persoană are propriul bioritm, are propriile limite, care îi influențează fluiditatea acțiunilor. Partea asta este esențială, aceea de a ne da seama de propriile limite, să luăm o scală de la 1 la 10 și să ne dăm seama unde ne aflăm, dar, mai important, să cunoaștem punctul care ne definește pe noi și să știm până la ce punct ne deplasăm cu ușurință.

Pasul următor: ne fixăm obiectivul dar cât mai realist, adică să fim conștienți de ce putem face cu adevărat, în funcție de limitele noastre. De exemplu, dacă sunt o persoană matinală dar îmi stabilesc obiective ce pot fi îndeplinite seara, este clar că îmi va veni mai greu să fac acest lucru. Chiar și pașii care vor fi programați în îndeplinirea obiectivului este bine să fie influențați cât mai mult de felul nostru de a fi și de a funcționa, de timpul în care mintea noastră este mai trează, de orele în care organismul nostru simte mai multă energie.

Apoi recomand să ne analizăm și să devenim conștienți de ce ne împiedică să facem anumite lucruri, ce obiceiuri nocive pentru noi avem. Un astfel de obicei poate fi tendința de a amâna lucruri și atunci trebuie să mă întreb ce anume m-ar ajuta să nu mai amân lucrurile. Pot căuta în trecutul meu ce m-a ajutat până în acel moment sau pot căuta modalități noi prin care să îmi schimb comportamentul.

Și mai vreau să adaug un alt factor esențial în stabilirea obiectivului: motivația. Dacă nu se regăsește în noi și este propus de ceilalți, cum este deseori în cazul copiilor și adolescenților, efortul va fi mult mai mic față de momentul când ne propunem noi acel obiectiv.

Eu cred că dacă ne dorim ceva cu adevărat și dacă suntem pregătiți să renunțăm la acele beneficii pe care le aduc acele obiceiuri pe care vrem să le eliminăm din viața noastră, putem să facem schimbarea.

HelloBio: Valentina, ai precizat un lucru foarte interesant. Povesteai de importanța de a fi conștienți de limitele și felul nostru de a fi atunci când ne stabilim un obiectiv. Ne întrebăm dacă structura noastră se poate schimba? Dacă o persoană funcționează mai bine seara dar vrea să devină matinală, se poate modela pentru a reuși acest lucru sau sunt lucruri care nu se pot schimba?

Valentina Băjan: Eu cred că dacă ne dorim ceva cu adevărat și dacă suntem pregătiți să renunțăm la acele beneficii pe care le aduc acele obiceiuri pe care vrem să le schimbăm, putem să facem schimbarea. Trebuie doar să avem o motivație puternică și să fim pregătiți să renunțăm la satisfacțiile pe care le aduce comportamentul pe care vrem să îl schimbăm.

HelloBio: Referitor la nevoile de slăbit, de mișcare, mulți ne regăsim în aceste nevoi. Par universal valabile. Oamenii își satisfac prea puțin nevoia de a investi în ei, în timpul pentru ei?

Valentina Băjan: Da, în general uităm de noi. Uneori nici nu am știut de noi. Nu am apucat să intrăm în contact cu noi prea mult, cu propria noastră persoană, într-un mod autentic, pentru că între noi și noi au intervenit foarte multe persoane de-a lungul vieții. Iar noi nu am reușit să dăm la o parte filtrul acela și să ajungem să ne cunoaștem și să ne dăm seama de cine suntem, de cum suntem, care sunt nevoile noastre, iar dacă nu știm ce vrem, nu știm nici ce să ne oferim. Dacă nu ne descoperim emoțiile sau nu știm să le recunoaștem sau am fost învățați să nu le permitem să se exprime, este foarte greu să ajungem la noi.

Dar referitor la nevoile universal valabile, eu nu știu dacă toate nevoile acelea sunt reale. Uneori avem tendința de a prelua un anumit mod de a gândi de la ceilalți, chiar și o anumită atitudine, stare de nemulțumire față de propria persoană. Dacă intrăm în contact cu persoane care se plâng mereu de aspectul lor fizic, la un moment dat este posibil să ne uităm în oglindă mai atent și să găsim și noi ceva ce ne nemulțumește. Acest lucru nu ne ajută pentru că ne determină să observăm doar părțile negative ale vieții și, în final, scade din speranța pe care o avem pentru anumite obiective sau dorințe. Uneori putem abandona să căutăm soluții la probleme reale pe care le avem.

Eu propun un exercițiu: înainte să ne plângem de anumite lucruri din viața noastră, să ne întrebă: ”Oare unde am mai auzit asta?”. Dacă am auzit la multe persoane este posibil să fi preluat, apoi ne întrebăm cât de reală este nemulțumirea și facem o listă cu lucruri pozitive și negative pe aspectul respectiv. La final, balanța poate înclina diferit.

HelloBio: Una dintre cărțile care ne-au plăcut foarte mult în 2019 a fost „Atomis Habbits: schimbări mici, rezultate remarcabile”, în care autorul precizează că nu țelul este important, ci sistemul care ne ducem acolo unde ne-am dori. De ce sistem am avea nevoie în momentul în care ne stabilim un nou obiectiv?

Valentina Băjan: În primul rând, ca să poți integra ceva într-un sistem, trebuie să îl cunosc și dacă îl cunoști, atunci poți să îți dai seama cât de mare sau de mic trebuie să fie obiectivul respectiv. Trebuie să iau în calcul la ce mă va ajuta obiectivul în întregul meu sistem, ce îmi imaginez eu că îmi va aduce acel nou obicei. Trebuie pus pe hârtie, să conștientizăm.

Vreau să subliniez că este important să ne facem lista de obiective dar să stabilim un număr minim la care știm că am putea lucra. Dacă pui mai multe rotițe într-un sistem, sunt mai greu de integrat, de urmărit, pentru că orice piesă nouă trebuie verificată, urmărită cum funcționează, uneori reajustată. Noi nu trebuie să uităm că viața noastră trebuie să funcționeze normal, mai avem și alte lucruri de făcut iar un obicei nou aduce perturbări peste tot.

Și trebuie să am și o pregătire psihologică pe partea de beneficii. De exemplu, dacă ne propunem să devenim matinali, este posibil ca acest lucru sa ne facă să pierdem multe lucruri din viața noastră, la care poate nici nu ne-am gândit. Trebuie analizată evoluția, văzut dacă funcționezi la capacitate maximă și, atunci când simți, trebuie regândită strategia. Totul poate fi o permanentă negociere din noi și obiective. Pentru că nu ne obligă nimeni să păstrăm aceeași strategie pe care ne-am imaginat-o inițial. Dacă noi vedem că nu funcționează ceva, putem schimba din mers și ne va fi cu atât mai ușor cu cât vom construi aceea strategie prin tehnica pașilor mărunți.

HelloBio: Valentina, haide să punem sub lupă și rutina. Tindem să o blamăm și să o considerăm nocivă pentru viața noastră, pe care o visăm plină de spontaneitate. Cât de mult rău ne face rutina?

Valentina Băjan: Rutina este ca un pilot automat, în care creierul nostru nu mai depune un efort foarte mare atunci când face un lucru pe care îl cunoaște bine. Rutina ne face însă bine pentru că ne lasă timp și spațiu în minte și suflet pentru alte lucruri. Partea cu plictiseala apare atunci când avem prea multă rutină și prea puține provocări. Atunci când rezolvăm anumite provocări din viața noastră, noi ne bucurăm de un sentiment de satisfacție, ce ne hrănește stima de sine. Până la urmă, nu avem cum să evoluăm dacă nu ne depășim limitele și nu învățăm lucruri noi.

Prin urmare, soluția este echilibrul. Pentru că prea multă rutină ne plictisește și ne face să nu ne folosim suficient capacitățile noastre și nici nu ne mai aduce aceeași bucurie, iar prea multe provocări ne pot duce într-o stare continuă de agitație, uneori și de nemulțumire și de frustare. Rutina și provocarea pot trăi împreună, trebuie doar să avem grijă la dozele lor.

HelloBio: Ce putem face atunci când renunțăm la obiectivele pe care le-am propus, când ne pierdem pe drum?

Valentina Băjan: Depinde ce înseamnă a ne pierde pe drum. Putem să ne oprim pur si simplu și să vedem oare de ce ne-am pierdut. Trag mașina pe dreapta, reiau traseul de unde am plecat, văd ce indicator nu am băgat de seamă sau unde m-a furat peisajul. Și după îmi explic motivul pentru care m-am pierdut pe drum și unde ne aflăm acum, apoi aleg ce vreau să fac: să rămân aici, să merg mai departe, cu un alt GPS, sau să hoinăresc prin lume și prin viață. Nicio alegere nu este greșită, dacă ne aparține.

Uneori poate cântări foarte mult să începem să eliminam un obicei vechi, toxic, care stă între noi și reușita noastră.

HelloBio: Pare mult mai ușor, în condițiile în care o astfel de abatere este aspru criticată de noi, fiind considerată o dovadă de slăbiciune, o lipsă de ambiție.  

Valentina Băjan: În partea de autocunoaștere și a locului în care ne aflăm, trebuie să identificăm și obiceiurile care nu ne ajută. În momentul în care ne dăm seama ce comportament nu ne ajută, logic ar fi să găsim o soluție și aceea schimbare trebuie să fie corelată cu obiectivul pe care ni-l propunem. Dacă nu există suficientă motivație, nici ambiția nu poate fi foarte mare. Iar uneori poate cântări foarte mult să începem să eliminam un obicei vechi, toxic, care stă între noi și reușita noastră.

HelloBio: Astfel de angajamente, față de noi înșine, par esențiale într-o perioadă în care goana după toate ne îndepărtează tot mai mult de noi. S-au schimbat mult lucrurile în ultimii ani?

Valentina Băjan: Privind la modul general aș înclina să cred că sunt mai multe persoane care se neglijează decât care au grijă de propria persoană. Motivele sunt nenumărate, unul dintre ele putând fi și modelul pe care l-au preluat în mod inconștient de la părinți. În cazul părinților, nivelul de trai a fost mai scăzut, ei muncind mai mult pentru nevoie de bază. La ei a se sacrifica, fie pentru ca cei mici să aibă strictul necesar, fie pentru casă, era o obișnuință. Acum lucrurile s-au schimbat: nivelul de trai a crescut și atunci când acest lucru se întâmplă, implicit urcăm pe piramida nevoilor. Din acest motiv goana de acum este și pentru nevoi superioare: dezvoltare personală, stimă de sine, realizări pe toate planurile.

HelloBio: Valentina, ce recomandări ai avea pentru noi la începutul călătoriei din acest an? Pentru un 2020 plin de reușite, obiective atinse și obiceiuri sănătoase?

Valentina Băjan: O carte pe care am citit-o de curând: “Mini obiceiuri – obiective mai mici, rezultate mai mari”, de Stephen Guise. Apoi recomandarea mea este să fim cinstiți cu noi înșine, să ne propunem să face lucrurile pentru noi, nu pentru ceilalți, nu ceea ce este promovat, ci ceea ce ne aduce nouă bucurie și relaxare. Meditațiile ajută pentru cei care sunt deschiși către meditație, precum și un partener care să ne sprijine. Mai ales unul care vrea să facă aceeași călătorie cu noi. Poate fi soțul/soția sau un prieten cu care să faci mișcare, care să își dorească același lucru. Atenție: sprijinul este numai pentru perioada de început, pentru că este foarte important să ne desprindem, să devenim autonomi, schimbarea noastră să nu depindă de aceea persoană, ci să rămână doar la rolul de suport pe o scurtă perioadă de timp, până prindem încredere în noi și ne formăm anumite tipare.

În final, este foarte importantă recunoașterea fiecărui pas pe care îl facem, să nu așteptăm un anumit rezultat, la care visăm noi să ajungem, ci să ne felicităm pentru fiecare pas. Și să fim conștienți că dacă într-o zi nu reușim să facem un anumit pas, nu se anulează tot. Este doar o pauză, un mic regres, dar de la care putem merge mai departe. Nu o luăm niciodată de la zero. Dacă suntem prea duri cu noi, ne demotivăm. Fi-ți buni cu voi! Și bucurați-vă! Faceți cea mai bună investiție – în voi!

La mulți ani! Un 2021 plin de bucurii!