Hrănim Zen-ul sănătos

Insomnie pe timp de pandemie? Descoperă motivele

Dacă v-ați dereglat programul obișnuit de somn în perioada autoizolării, nu sunteți singurii. Noul coronavirus face ravagii în societate și aduce o asemenea îngrijorare în privința sănătății publice cum, acum câteva săptămâni, nici nu am fi crezut că este posibil în afara unu scenariu de film. iar în acest timp pare ironic ca una dintre funcțiile de bază ale organismului nostru, care mențin corpul și mintea într-o stare bună de funcționare, este afectată.

Pentru a funcționa corect, avem nevoie de somn de calitate. Majoritatea oamenilor au nevoie de opt ore de somn; unii au nevoie de mai mult, alții de mai puțin. Dacă pierdem o noapte de somn, ne-am putea simți obosiți și agitați, însă e puțin probabil să ne fie afectat serios organismul. Însă lipsa îndelungată a somnului poate afecta sistemul imunitar și poate avea un impact puternic asupra stării psihice. Iar în această perioadă, în care cu toții ne facem griji în privința sistemului imunitar, avem nenorocul ca lipsa somnului să ne mai adauge încă o grijă pe cap. Așadar, ce se întâmplă?

foto: freepik

Și pe termen scurt, și pe termen lung, răspunsul organismului este stresul. Fie că este vorba despre insomnie, dificultatea de a sta treaz seara sau trezitul mai devreme decât suntem obișnuiți (sau, în cazurile speciale, o combinație între acestea), tulburările de somn sunt o manifestare îndelung analizată a stresului. Și în vreme ce stresul este adesea un precursor al reacțiilor de luptă sau de apărare, ne aflăm într-o situație ciudată, în care trebuie să înfruntăm acest stres în timp ce suntem în siguranță, în izolare la domiciliu.  Suntem într-o stare de alertă ridicată; creierul se pregătește intens pentru a înfrunta un dezastru, chiar dacă acesta nu ne va ieși în mod direct în cale.

Principalul element este cortizolul, „hormonul de stres” secretat de glandele adrenale. Când recunoaștem un pericol, amigdala – o regiune mică a țesutului nervos, în forma de migdală, care este centrul proceselor emoționale – inițiază secretarea cortizolului, pentru a pregăti corpul de luptă sau de apărare. Efectele acestei stări de alertă sunt bine cunoscute: creșterea ritmului cardiac, tenul palid, dureri de stomac, de cap, tensiunie musculară ș.a.m.d.

Majoritatea celulelor corpului uman au receptori pentru cortizol, primind și folosind acest hormon în moduri diferite, în funcție de nevoile noastre de zi cu zi. Dar dacă sursa stresului nu dispare – iar amenințarea adusă de noul coronavirus nu va dispărea dintr-odată – și stresul în sine nu este eliberat, rămânem în stare de alertă și menținem acele efecte fizice și psihice neplăcute. Este o stare epuizantă, dar probabil este de așteptat.

foto: freepik

Psihologii recunosc că reacții precum alerta, anxietatea, modificările dispoziției și problemele cu somnul sunt de înțeles. Desigur, nu toată lumea se simte atât de rău, însă multora dintre noi li se dovedește că stresul nu este doar un termen vag, ci, uneori, o problemă care afectează tot organismul.

Starea noastră de alertă de-a lungul zilei este determinată de sistemul circadian de alertă, care este activat de expunerea la lumina zilei. Dacă ne expunem la mai puțină lumină pe perioada autoizolării, acest sistem poate fi afectat. În funcție de cum suntem obișnuiți să dormim – ne culcăm și ne trezim mai devreme sau mai târziu – putem ajunge să mutăm intervalul de somn mai devreme sau mai târziu decât până acum. Această perturbare de somn, după cum spun psihologii, este sporită de expunerea tot mai mare la lumina artificială a laptopurilor, telefoanelor și televizoarelor din casă.

O stare de stres continuu ne poate face să dormim și ziua. Mulți dintre noi lucrează de acasă, și este foarte tentant gândul de a ne întinde pe canapeaua care este chiar lângă noi. Din păcate, dormitul ziua – mai ales după-amiaza – poate reduce nevoia de somn. Experții spune că acesta este procesul homeostatic al somnului; cu cât stăm treji mai mult, cu atât avem mai multă nevoie de somn; starea îndelungată de veghe și nivelul ridicat al activității psihice duc la acumularea de reziduuri precum adenozina (o moleculă care ajută la reglarea somnului), care ne cresc nevoia de somn.

foto: freepik

Activitatea redusă și somnul pe timpul zilei în perioada izolării pot avea efecte puternice asupra nivelului de energie. Deși pare ilogic, putem să fim secați de energie dacă petrecem mult timp în aceeași poziție – de exemplu în fața televizorului sau calculatorului – pentru că acest lucru este asociat de corpul nostru cu somnul. Se cunoaște și efectul obositor al poziției neadecvate. Folosim destul de multă energie pentru a sta drepți. Dacă ne întindem pe canapea sau stăm cocoșați, ca atunci când folosim telefoanele, coloana vertebrală nu este aliniată, iar mușchii din jurul ei trebuie să compenseze pentru aceasta. Din fericire, acest lucru se poate remedia cu exerciții simple.

La fel ca întrebarea cu oul și găina, nu există un răspuns care să rezolve repede problema că atunci când vrem să tragem un pui de somn ziua fără să ne afectăm somnul din timpul nopții. Însă poate fi de folos menținerea controlului asupra regimului alimentar. Deși ne tentează mâncarea care ne face să ne simțim confortabil, precum dulciurile, aceasta ne va da doar accese scurte de energie, urmate de oboseală. Este mai ușor de spus decât de făcut în această perioadă, când încercăm să reducem cheltuielile, însă creșterea consumului de proteine (carne, fructe de mare, ouă și lactate) oferă sațietate și reduc pofta de dulciuri, oferindu-ne un nivel de energie destul de stabil de-a lungul zilei și, ar fi de sperat, crescându-ne nevoia de somn.

Reducerea accesului la un „pui de somn bun” ne va afecta starea, însă este necesar să acceptăm o rutină nouă – sau lipsa celei vechi. Noțiunea de „traumă colectivă” ne poate ajuta să înțelegem cum răspundem la stres în prezent. Studiile au arătat că în urma dezastrelor naturale precum cutremurele, se observă răspunsuri psihologice și fiziologice similare nu doar printre cei care au fost direct expuși la problemă, ci și în societatea mai largă.

Deși pare un gest meschin, ne putem găsi liniștea în faptul că putem atașa suferinței noastre un sens comun. Nu este ceva abstract, este cât se poate de real. La fel de real ca abilitatea naturii de a se adapta, de a crește și de a-și reveni. Emoțiile pe care le experimentăm în prezent nu vor dura veșnic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *